Mai înainte de-a suna grăbita sonerie
de-a se deschide ușa și de-a intra tu,
multașteptata de-a mea nerăbdare,
universul trebuie să execute mai întâi
o nesfârșită serie de acte concrete. Nimeni
să numere nu poate acest vârtej, să afle cifra
pe care o multiplică oglinzile,
să țină socoteala umbrelor care se mișcă
într-un necontenit du-te-vino,
a pașilor ce se îndepărtează și se apropie.
Nici chiar nisipul nu le-ncape numărul.
(În pieptul meu ceasornicul de sânge
măsoară temătorul timp al așteptării.).
Mai înainte ca tu să ajungi,
un călugăr trebuie să viseze o ancoră,
un tigru trebuie să moară în Sumatra,
nouă oameni trebuie să moară în Borneo.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema așteptării intense a unei persoane dragi, subliniind ideea că universul trebuie să îndeplinească o serie complexă de evenimente înainte ca această întâlnire să aibă loc. Așteptarea este descrisă ca un proces lung și nesigur, măsurat de timpul implacabil.
