Nici măcar intimitatea frunții nu este la fel de clară ca o petrecere
nici obiceiul corpului tău, încă misterios și nerostit și de copil,
Nici succesiunea vieții tale asumându-ți cuvinte sau tăceri
vor fi o favoare atât de misterioasă
cum să privești visul tău implicat
În vegetația brațelor mele.
Fecioară din nou în mod miraculos pentru virtutea absolută a somnului,
nemișcată și plină de binecuvântare ca alegerea memoriei,
Îmi vei oferi acea margine a vieții tale pe care nu o ai pe tine însuți.
Aruncat în liniște,
Voi vedea ultima plajă a ființei tale
și te vedem pentru prima dată, poate
așa cum trebuie să vă vadă Dumnezeu,
Ficțiunea timpului este ruptă
Fără dragoste, fără mine
Sensul versurilor
Piesa explorează anticiparea și misterul iubirii, sugerând o conexiune profundă și spirituală între două persoane. Vorbitorul contemplă intimitatea și posibilitatea de a vedea persoana iubită într-o lumină divină, transcendând limitările timpului și ale eului.