Mulți ani de-a rândul m-am gândit la libertate
căci eu voiam să-ți spun:
asta ți-am dăruit.
Mulți ani de-a rândul m-am gândit la libertate
căci voiam să-ți spun:
asta ți-am dăruit.
Mulți ani de-a rândul am văzut mâinile tale
zdrobite de munca de-a dărui nevoiașilor
pâinea pentru revoluții.
Și libertatea: asta ți-am dăruit-o.
Mulți ani de-a rândul am scris pe ea,
și case pe jumătate construite mi-au spus-o
în timp ce strada murmura la picioarele mele.
Dar atunci veni moartea
și ea execută idealul meu.
Și sângele curgea
în timp ce vocea sa cânta:
Ea va fi a ta.
Și învățătoarea explica
Sângele care curgea.
Dar eu îți spun,
într-o zi învățătoarea
va face să explodeze nonsensul cuvintelor sale
și va striga: La naiba cu moartea!
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de libertate, oferită și percepută în contextul muncii, sacrificiului și chiar al morții. Vorbitorul meditează asupra valorii libertății și a modului în care aceasta este influențată de evenimente tragice și de lupta pentru idealuri.