Galbene desişuri cât vezi cu ochii,
turma celor fără strămoşi se-nhaită în zloată
cu strămoşi de-o jumătate de zi –.
La ce bun să scrii poezii
când oamenii mor de foame – şi
ce pot face eu, decât să arunc oasele puilor înfulecaţi
în drum spre China, cu bucăţi de carne albă încă
pe ele, parcă se-ngraşă careva
de pe urma faptului că eu scriu?.
Nu te prosti,
Adu-ţi aminte ce-a spus (despre tine) un literat răsăritean,
care naşte când şi când el însuşi câte-o poezie.
N-are minte. Chiar că n-are.
Hai s-o spunem pe şleau. Scorneală pur şi simplu a
13 din 15 producători de la Radioteleviziunea Canadiană. Tot
ce nu ştiu este ce-i de făcut cu ea. Te-ai aşteptat
oare la vreo concluzie? Emisiunea-i încheiată. Mă
las păgubaş de onestitate de dragul încă unui păhărel.
Aş dori să semnalez că
sunteţi plictisiţi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de inutilitate și frustrare față de suferința din lume și incapacitatea artei de a o ameliora. Se simte o detașare cinică și o deziluzie față de rolul artistului în societate.