O, fiu de munte antic, african,
Stăpân de piramide, crocodili..
Te credem rodnic, dar cu ochi umili
Privim deșertul care ţi-e dușman:
Al negrilor prin veacuri suveran
Oare-i prostești cu anii tăi fertili
Pe cei ce te cinstesc trudind docili
De la Cairo până la Decan?
Să mă înșel ar fi de preferat;
Doar ignoranţa poate devasta
Tot ce-i în jur. Tu însă ai udat
Ca râurile noastre valea ta,
Și-ai insule, în soare te-ai scăldat,
Și fericit din mare vei gusta.
Sensul versurilor
The poem is an ode to the Nile River, acknowledging its importance as a source of life and civilization in Africa. It reflects on the river's power and the relationship between the people and the land, while also hinting at the potential for ignorance to destroy what the river provides.