Această mână vie, acum caldă și-n stare
de cea mai sinceră îmbrățișare,
dacă ea ar fi rece
și în tăcerea de gheață a mormântului,
în așa fel ți-ar bântui zilele
și ți-ar înfrigura nopțile de visare,
încât ți-ai dori ca propria inimă să se golească de sânge,
ca în vinele mele iarăși să curgă viața rumenă
și să ai cugetul liniștit – uite-o, aici este –
o țin întinsă spre tine.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de remușcare și regret exprimate de o entitate dincolo de viață. Vorbitorul își imaginează impactul absenței sale asupra cuiva, sugerând o dorință profundă de a reveni la viață pentru a aduce liniște și împăcare.