Un zeu pare-un bărbat stăpân
Pe lacrima-i nătângă,
Dar când e zbuciumu-i păgân,
Să-i dea un zeu să plângă.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dintre aparența divină și suferința umană. Sugerează că chiar și o ființă aparent atotputernică poate fi copleșită de emoții și durere.