Să-i lași lui Alexandru cea oglindă
A lumii! Ce-ți arată? – Ici și colo, nori
Lini, siliți de alții să se prindă,
Pururea doar astfel plutitori.
Nu căta spre ce-i străin, ci, mie,
Cântă-mi ce-i al tău, cum ți-ai cântat.
Te gândești că iubesc și-s vie
Și că tu pe veci m-ai subjugat.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii și a subjugării emoționale. Oglinda devine un simbol al introspecției și al percepției asupra lumii, în timp ce eul liric se simte captiv în relație.