Nu, hoți nu prilejul face;
El e hoț, căci mi-a furat
Dragostea de-o vreme-ncoace
Și gol pieptul mi-a lăsat.
Ție el ți-a dăruit-o
Viața ce am strâns în piept.
Sărăcit acum, iubit-o,
Viață de la tine-aștept.
Dar în ochii tăi simt milă,
Când sclipesc ca pur topaz,
Și la sânul tău, copilă,
Soarta mea-i ferice azi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și sentimentul de trădare. Vorbitorul se simte golit de dragoste, dar găsește o urmă de speranță și consolare în brațele persoanei iubite, chiar și în mijlocul suferinței.