Natura, arta par să se dezbine,
Dar se-ntâlnesc când nici nu-ți dă prin minte.
Pieri și-n mine sila dinainte
Și amândouă mă atrag spre sine.
Căci totu-i să trudești cum se cuvine
Și-abia când ai purtat cu sârg, cu minte,
Vasal al artei, strâmtele-i veșminte,
Natura, slobod iar se-aprinde-n tine.
Așa se iscă forma de genune.
Zadarnic vrea gândirea ne-nfrânată
Desăvârșirea pură să închege.
Acel ce vrea înaltul – să se-adune.
În limite maestrul se arată
Și-ți afli libertatea doar prin lege.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre natură și artă, sugerând că, deși par separate, ele se întâlnesc și se influențează reciproc. Libertatea și desăvârșirea se găsesc prin respectarea unor limite și legi.