Măgarul într-o poiană o harpă a găsit
Și cu copita coarda, afon, el a ciupit.
– Ce mândru sunet, Doamne, aud și mă-nfior,
Ce rău îmi pare, zise, că sunt neștiutor..
De-aș fi, zău, un maestru în a le cânta
Cu cântecele mele o lume-aș fermeca!.
Morala:
La fel și între oameni, talente „minunate”
Se sting fără de nume, ba chiar și ofensate..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre potențialul neexploatat și despre regretul de a nu putea atinge măreția din cauza lipsei de cunoștințe. Morala subliniază că, la fel ca măgarul care nu știe să cânte la harpă, multe talente se pierd din cauza lipsei de oportunități sau recunoaștere.