magar

Mircea Manolescu – Judecata Măgarului

de

Într-o bună dimineațăNu știu cum, accidental,Se-ntâlniră față-n fațăCioara și un papagal.– Vai de mine, zise cioara, arătându-se mirată,Cine te-a boit, cumetre, de-ai o haină-așa bălțată?– Hm, răspunse papagalul cu dispreț și într-o doarăParcă ce pricepe-o cioară!..Decât treanța aia neagră, afumată ca o oală,Zău aș prefera, cumătră, să rămân în pielea goală!Cioara una, papagalul încă una, … Citește mai mult

‘s Dreams – Dați-n Chizda Matii

de

1) Caroci, mă sună Galea,Zâși – treși pe la mine, degrabă vine Valea,Eu – dzin, dzin – la Vanea,El taman mănâncă smântâna,Vanea se căcăiește, huli, încă-i tânăr.Cu c***-n tazik – baha „Piteorca”Discuri titanovie, crug, tanirovca,Trei svetofoare și două țigări,Și iaca-tă-mă-s, patan, la Vanea la scări.– Zdarova, bratuha, cum jituha, cum capu?El tași – o dat … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Fabula

de

Unui biet măgar,Bun și cu răbdare,Un stăpân avarNu-i da de mâncareDecât niște paieCe le-avea în claie.Și-i zicea: Martine,Hai, pe chef te puneFiindcă pentru tineSunt destul de bune,Le mănânci, trăieștiȘi te mulțumești. A răbdat măgarulPână, într-o zi,Omului nemernicAstfel îi grăi:Cât de proaste furăPaiele ce-mi dai,Vesel le mâncaiȘi-am tăcut din gură,Neîndrăznind vreodatăCa să-ți cer, stăpâne,Hrană mai curată.Dar … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – În Goana Artei

de

Lui Caragiale.Nebun, sălbatic, fără frâu,Prin arătură și prin grâu,Peste livezi, peste câmpii,Sărind bariere și hotareȘi șanțuri largi și garduri vii,Fugea un cal, fugea mai tareCa vântul prin pustii.Sub el pământul tremuraȘi orice piatră scăpăraScânteietor,Dar el, în vraja unei țintePe care nimeni n-o vedea,Fugea, fugea-nainte,Mai iute, tot mereu mai iute,Părând că-n aprigul lui zborÎl poartă aripi … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Măgarul și Harpa

de

Măgarul într-o poiană o harpă a găsitȘi cu copita coarda, afon, el a ciupit.– Ce mândru sunet, Doamne, aud și mă-nfior,Ce rău îmi pare, zise, că sunt neștiutor..De-aș fi, zău, un maestru în a le cântaCu cântecele mele o lume-aș fermeca!.Morala:La fel și între oameni, talente „minunate”Se sting fără de nume, ba chiar și ofensate..

Grigore Alexandrescu – Privighetoarea și Măgarul

de

Nenorocita privighetoareCântă-n pădure a ei durere,Natura-ntreagă dă ascultare,Tot împrejuru-i era tăcere.Alții în locu-mi ar descrie poateAcele tonuri neimitate,Glasul acela-nmlăditor,Ce c-o-ntorsură lină, ușoară,Treptat se urca și se coboară,Plin de simțire, plin de amor.Eu vă spui numai că despărțireaȘi suvenire pline de jale,Că nedreptatea, nelegiuireaEra sujetul cântării sale.Un măgar mare ce-o ascultase,Și ca un aspru judecătorCapul pleostise, … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Câinele și Măgarul

de

Cu urechea pleoștită, cu coada-ntre picioare,Câinele, trist și jalnic, mergea pe o cărare.După îndestul umblet, iată că-l întâlneșteUn măgar, și-l oprește:„Unde te duci?” îi zise,„Ce rău ți s-a-ntâmplat? Sii, parcă te-a plouat,Asa stai de mahnit.”– „Dar, sunt nemulțumit.La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:Însă purtarea lui,De e slobod s-o spui,M-a silit în sfârșit să fug, … Citește mai mult