Iar când apoi ne-am bucurat de-o pradă
Ce sta ca drept ceresc al căsniciei,
În lanuri nalte, seara în livadă,
Oriunde eu, cedând obrăzniciei,
Puteam s-o fac, eram fără tăgadă
Slujiți de-acest prompt serv al bucuriei:
Al naibii serv! care slomnește-acuma.
Stăpânul zice că te-ntreci cu gluma!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unor amintiri intime dintr-o căsnicie, inițial percepute ca binecuvântate, dar care acum sunt marcate de dezamăgire și un sentiment de pierdere. Naratorul rememorează momente de bucurie și intimitate, dar realizează că acea perioadă s-a încheiat, lăsând un gust amar.