jurnalul xix

Iar când apoi ne-am bucurat de-o pradăCe sta ca drept ceresc al căsniciei,În lanuri nalte, seara în livadă,Oriunde eu, cedând obrăzniciei,Puteam s-o fac, eram fără tăgadăSlujiți de-acest prompt serv al bucuriei:Al naibii serv! care slomnește-acuma.Stăpânul zice că te-ntreci cu gluma!