M-aș dărui cu totul, dar sunt pură,
Și nu prea știu; nu-s meșteră-n cuvinte.
Și astfel luminoasa ei făptură
Mă strânge-n brațe-ntr-un elan fierbinte.
Eu o sărut pe ochi, pe păr, pe gură.
Dar ce ciudată stare mă cuprinde?
Cel ce făcea pe meșterul năvalnic
Se face-acuma mic și-arată jalnic.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele unei persoane care se dăruiește cu totul într-o relație, dar se simte confuză și vulnerabilă. Descrie intensitatea emoțiilor și o schimbare de putere într-o relație.