Johann Wolfgang Von Goethe – Jurnalul XI
M-aș dărui cu totul, dar sunt pură,Și nu prea știu; nu-s meșteră-n cuvinte.Și astfel luminoasa ei făpturăMă strânge-n brațe-ntr-un elan fierbinte.Eu o sărut pe ochi, pe păr, pe gură.Dar ce ciudată stare mă cuprinde?Cel ce făcea pe meșterul năvalnicSe face-acuma mic și-arată jalnic.