De ce mă-ntorc întruna la hârtie?
Să nu mă-ntrebi prea hotărât, iubite:
De fapt, n-am ce să-ți spun pe negândite;
Curând în mâna ta are să fie.
Nu pot să vin, iar ea va fi solie
A inimii din mine ne-mpărțite
În har, nădejdi, extaz, dureri cumplite:
Nu-i cu-nceput, nici cu sfârșit n-o-mbie.
Azi n-am să-ți spun nimic, cutremurată
De visuri, vreri, dorințe arzătoare,
Fidela inimă zvâcnește-n mine.
Așa priveam spre chipul tău odată.
Tăcând. Și ce puteam să spun eu oare?
Ființa-mi toată se-mplinea în tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și iubire tăcută. Naratorul se refugiază în scris pentru a exprima emoții complexe, incapabil să le comunice direct persoanei iubite. Tăcerea devine un mod de a contempla și de a simți plenitudinea în prezența celuilalt.