IUBIRE NOUĂ, VIAŢĂ NOUĂ
Ce ai în inimă, tu, biată?
Ce te-apasă atât de greu?
Viaţa nouă şi ciudată!
Nu te recunosc nici eu.
Dus e tot ce drag îţi fuse,
Tot ce odată te duruse,
Dusă munca, pacea ta –
O, cum de-ai ajuns aşa!.
Tinereţea ei în floare,
Trupul gingaş, desfătat,
Ochii ei plini de candoare
Astfel te-au încătuşat?
De încerc să fug de ea,
De mă-ndemn : În drum nu-i sta –
Vai, nici clipa nu s-a stins,
Drumul iar spre ea m-a-mpins.
Cu-acest trainic şi subţire
Fir de aţă, fermecat,
Dulcea fată, fără ştire
Strâns şi silnic m-a legat.
Cerc vrăjit nu pot desface,
Viaţa-mi duc cum ei îi place.
O, ce tare ne schimbăm!
Dă-mi, iubire, drumul! Dă-mi!.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele contradictorii ale unei persoane captive într-o relație obsesivă. Protagonistul se simte legat de o iubire nouă, deși își dorește să scape de ea, realizând că această legătură îi controlează viața.