Să-mi fie dragă doar din obicei?
Un chip mi-ar fi și nici o bucurie,
De-aceea vreau, de astăzi chiar, să-mi fie
Cât mai departe frumusețea ei.
Dar, inimă, tu alinare vrei
C-am hotărât cum nu ți-i placul ție?
Hai, vin’! Ne-om pune jalea-n elegie
Pe tonuri limpezi, triste cu temei.
De-așteaptă inspirația poetul
Tot prinde – atinsă, coarda lirei glas
Și cântă trista jertf-a dragostei.
Cât nu gândești și s-a-njghebat versetul;
Și-apoi? – Gândeam, grăbit din primul ceas,
Să mergem să-l cântăm în fața ei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă hotărârea de a se îndepărta de o iubire care nu mai aduce bucurie, transformând durerea despărțirii într-o elegie tristă. Poetul caută alinare în versuri, intenționând să-și exprime sentimentele în fața persoanei iubite.