Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea;
Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai departe.
În inima mea nici un dor; privirea însetată
Se-ntoarse curând către zăpada din munți.
Multe comori sunt în sud! În nord însă-i una
Ce irezistibil, mă trage-napoi, ca un mare magnet.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nostalgie puternică pentru locurile natale, comparând atracția acestora cu un magnet. Călătorul, deși impresionat de frumusețile sudului, simte o chemare irezistibilă către nord și zăpezile munților.