Cunoști tu țara unde lămâii înfloresc
În adâncimi de frunze-ngălbenesc,
Un vânt ușor din cer albastru adie,
Mirta-i tăcută și dafinii te-mbie?
Cunoști tu țara?
Acolo, înspre colo
Iubite, vreau să merg cu tine.
Cunoști tu casa? Pe colonade-i un acoperiș.
Străluce sala, odăile-i sunt ca un luminiș,
De marmură statui ce stau și mă privesc:
Sărman copil, ce ți-au făcut? Te jeluiesc –
Cunoști tu casa?
Acolo, înspre colo
Tu, protector, cu tine vreau să locuiesc.
Cunoști tu muntele și podul plin de nori?
Catâru-și caută drumul prin vâltori.
În peșteri locuiesc ai zmeilor copii.
Se prăbușește stânca în vecii.
Tu muntele-l cunoști?
Înspre acolo suntem mergători.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de un loc idilic, o țară sau o casă idealizată, și dorința de a călători acolo alături de o persoană dragă. Este o căutare a unui refugiu sigur și frumos, un loc al liniștii și protecției.