Că Suleika era vrăjită de Iusuph
Nu-i de mirare:
Când ești tânăr, ai trecere mare.
El era fermecător, se zice,
Eu la fel, putând fi-n doi ferice.
Dar pentru ca tu, dorul meu de-o vecie,
Să-mi arunci priviri de pară mie,
Să mă iubești și să mă fericești,
Spre-a te slăvi în cântece, anume,
Ți-oi spune veșnic Suleika pe nume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o adorație profundă și romantică. Naratorul este vrăjit de persoana iubită, similar cu Suleika de Iusuph, și promite să o slăvească veșnic prin cântece, rostindu-i numele.