Rigid hotar, dar dulce-l ocolește
Ceva fugar, ce-n noi, cu noi se-agită:
Nu singur ești, te modelezi obștește,
Iar fapta ta pe-a celorlalți imită;
În viață când se stinge, când lucește,
Un joc e, și la fel e cântărită.
Plin, cercul vârstei pașnic se destinde,
Dar lampa-așteaptă flacăra, ce-aprinde.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că viața este un joc interconectat, în care acțiunile individuale sunt influențate de ceilalți. Sugerează că, deși există limite rigide, există și o mișcare constantă și o transformare, iar fiecare acțiune are un impact asupra ansamblului.