Un șarpe rău și plin tot de venin,
Cu un ceasornicar era vecin.
Iar într-o zi, intrând reptila
În casa lui, tot căutând o pradă,
Și negăsind alt lucru decât pila,
Se apucă, flămând, s-o roadă.
Biet ignorant, dar te-ai gândit tu bine?
Te pui c-un lucru mai tare decât tine.
Ce faci tu-aici, nu-i treabă serioasă,
Eu doar de dinții Timpului sunt roasă;
Iar de persiști cu-a tale stăruinți,
Șarpe nătâng, complet ieșit din minți,
Ai să rămâi flămând și fără dinți!.
Aceasta-i pentru voi, nemernici îngâmfați,
Ce de nimic, în lume aici, nu sunteți buni,
Dar vreți, cu-ncrâncenare, din toate să mușcați!
Vă frământați zadarnic, sărmani și bieți nebuni,
Căci toată truda voastră-i cuprinsă de neant,
Iar operele-n care doriți să-nfigeți dinții,
Cu toată-nverșunarea și ura stăruinții,
Sunt, pentru voi, aramă, oțel și diamant!
Sensul versurilor
Piesa este o fabulă despre un șarpe care încearcă să roadă o pilă, dar eșuează. Morala este că nu ar trebui să ne luptăm cu lucruri mai puternice decât noi și că eforturile celor îngâmfați sunt zadarnice.
