Artă vs. Comerț.
Comerț, comerț versus artă,
Creier, creier versus inimă.
O, mistificare a acestor vremuri grele
Când zăngănitul dolarilor și al cenților
Alungă toată muzica cea fină din suflet.
Viața ca o caracatiță cu astfel de crez
Că toată lumea a fost anume făcută
Doar pentru a-și sluji lăcomia.
Comerțul și-a extins gheara puternică
Și a târât în gâtlejul său imund
Și pe cel inteligent și pe cel bun.
Ei bine, a secat izvorul adevărului
Și dacă fântâna sacră a adevărului
A secat, dacă adevărul ne-a părăsit
Au rămas în urmă încă niște fluxuri
Niște valuri care se luptă, se zbat
Dar izvorul este atât de contaminat
Încât și adevărul acela rar este adevărat.
Biata artă de-abia ținându-și răsuflarea
Minciuni sugrumate, icnind sub strânsoarea
Degetelor murdare puternic încleștate
Pentru a-i frânge gâtul fraged de zăpadă.
Nu mai există nimeni să o salveze,
Să o protejeze, să o apere? Arta trebuie să piară?
Toate imaginile sale prețioase din sanctuare
Să fie lăsate acestui iconoclast, comerțul vulgar?.
O, dacă omenirea avea mai puțin creier și mai multă inimă,
O, dacă lumea avea mai puțin comerț și mai multă artă
Atunci ar fi mai puțini care să-i măcine pe cei săraci
Atunci oamenii ar învăța să se iubească mai mult.
Sensul versurilor
Piesa critică modul în care comerțul și lăcomia sufocă arta și adevărul. Exprimă o dorință pentru o lume în care valorile umane și compasiunea să prevaleze asupra profitului.