James Weldon Johnson – Viața
Viața.Din marea infinită a eternitățiiSă te ridici și să stai o clipăPe o insulă minusculă de timp.Din pacea impasibilăA nepătrunsului întunericSă te trezești și să clipeștiLa lumina cea orbitoareO scurtă oră de reverie.
Versuri corectate și adnotate
Viața.Din marea infinită a eternitățiiSă te ridici și să stai o clipăPe o insulă minusculă de timp.Din pacea impasibilăA nepătrunsului întunericSă te trezești și să clipeștiLa lumina cea orbitoareO scurtă oră de reverie.
Creație.Și a ieșit Dumnezeu în spațiuȘi s-a uitat în jur și a zis:„Sunt singur –O să-mi creez o lume.”Și cât putea vedea ochiul săuÎntunericul acoperea totulMai negru decât o sută de nopțiJos într-o mlaștină de chiparoși.Dumnezeu a zâmbitȘi lumina a răsăritȘi întunericul s-a dat la o parteȘi lumina a strălucit în cealaltăȘi Dumnezeu a zis: … Citește mai mult
Somnul.Somnule, tu ești cel mai bun duhovnic,Distilator liniștit al balsamului de odihnă.Cât de minunată este putința taCând altceva nu mai este cu putință.Tu alini pieptul sfâșiat și plin de întristareCând inimile noastre sângereazăȘi nici un mângâietor nu se poate găsi,Când sufletele cad împovărate de greutăți,Când gândul torturează mintea cu probleme,Când lacrimile care alină durerea refuză … Citește mai mult
Artă vs. Comerț.Comerț, comerț versus artă,Creier, creier versus inimă.O, mistificare a acestor vremuri greleCând zăngănitul dolarilor și al cențilorAlungă toată muzica cea fină din suflet.Viața ca o caracatiță cu astfel de crezCă toată lumea a fost anume făcutăDoar pentru a-și sluji lăcomia.Comerțul și-a extins gheara puternicăȘi a târât în gâtlejul său imundȘi pe cel inteligent … Citește mai mult
Inima mea, să-nduri neapărat,Nu mai jeli cu glas sfâșietor.Eu știu c-acum ai chip întunecat,Dar nu ceda, fii dârză, te implor;C-așa cum noaptea cu-aripi de cioroiUrmată e de cerul însorit,La fel de limpezi sunt și zorii tăi;Când bezna-i groasă noapte-a obosit.Privește-n sus și dincolo de nori,Nu bâjbâi prin negură din greu,Ridică-te și scapă din strânsori,Și de … Citește mai mult
Habar n-aveam cine fusese-n stareSă facă ce vedeam; artist din fireCrease viață, inimă, iubire,Pe pânză, cu desene și culoare.Am stat tăcut, în lungă nemișcare;Desprins de grup, cuprins de o sfiire;În membre nu aveam nicio zvâcnire,Ci mut priveam la fața răpitoare.Și de frumos simțeam inima plină,Ca un acord ce în urechi vibreazăCând ies din orgă imnuri … Citește mai mult
De pe pământ, un lucru vreau și-atât,Ca cei veniți la mine la mormânt,În loc de plâns, să spună blând, șoptit,„Cu cântul lui el inimi a-ncălzit”.