În razele de soare aurii,
De ce te ascunzi,
Precum o stea ce cade?
Tu, frumusețea mea deplină,
De ce mi-ai modelat mândria?
De ce-mi oferi
Făgăduința de tăcere plină?
M-aș scufunda sub mal de ape
În dulcea miere
A vorbelor-petale coapte.
Doar zumzetul albinelor omoară
Liniștea profundă și solară.
Râsul-cascadă ca un râu de miere
Este al meu? Este un joc de Iele?
Vremea, firesc, se prinde între ele
Precum bobocul înflorit
În nopțile de vară.
Acum imaginea îți este-ndepărtată
Ca munții ce se văd în ceață.
Te văd ca-n vis, în voal, tremurătoare.
Tu te ascunzi de mine?
De ce oare?
În razele de soare aurii,
De ce te-ascunzi
Precum o stea ce cade?
De ce oare?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de confuzie și tristețe al cuiva care observă o persoană dragă retrăgându-se și ascunzându-se. Naratorul se întreabă de ce această persoană se îndepărtează, simțind o pierdere a conexiunii și o umbră de mister în relația lor.