Spațiul poemului.
dimineața cu degete de ceață
ferestrele încețoșate ale înserării înflorite iar
și nicio iluzie în bolgiile minții
dar corăbiile cu cenușă ale adolescenței noastre
de demult
și formele trupului nostru adăpostit de oglinzile caligrafice
ale visului.
într-un colț de poem surâsul ascetic
al femeii iubite.
Sensul versurilor
Poemul explorează amintiri melancolice din adolescență, filtrate prin visare și reflectate în imagini poetice. Este o meditație asupra trecerii timpului și a frumuseții efemere a momentelor trăite, culminând cu imaginea senină a iubirii.