Somn.
Trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mări neștiute
cu algele viselor încolăcindu-mi coapsele
cu epiderma de aer a iluziei adăstând în preajma mea
cu zdrențe de neant și de abur în jur.
Trupul meu își reia încet-încet deprinderile își învață din nou
gesturile de fiecare zi
învață ura gelozia iubirea mânia sărutul.
Cu cearcănele melancoliei de a fi
cu ridurile neliniștii în colțul gurii
trupul meu învață din nou
ca în fiecare dimineață
meseria
de a trăi.
Sensul versurilor
Piesa explorează trezirea și reîntoarcerea la realitate, evidențiind procesul de reînvățare a emoțiilor și a gesturilor cotidiene. Trupul devine un instrument de experiență, purtând semnele melancoliei și ale neliniștii.