MARTIE, RÎZÎND ÎN CIUDA A.. (Nodier).
Martie vine cu dușurile,
Martie, eu îl urăsc și-l blestem.
Se topește gheața și frigul,
Deoarece, pentru păsări el pregătește un cuib.
Este acela care se trezește pământul
Din al său lung, somn,
Și cine pregătește acel mister
Munca de reînnoire.
Toată lumea o detestă, dar eu o iubesc.
Suntem un frate și o soră mai mică:
El, atât de bun, și eu urând oricum,
Eu, a cărui inimă voi fi.
Paris, 1886 martie.
Tradusă și adaptată de către-Radu Dan Alexandru
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente contradictorii față de luna martie. Vorbitorul urăște și binecuvântează luna, recunoaște rolul ei în reînnoirea naturii, dar își menține o atitudine negativă, sugerând o luptă interioară.