Să vă spun, doamnă, aș putea
Cum că privirea dumneavoastră
Ce-oricare, temător, și-o vrea
E decât bolta mai albastră
La ce bun? Ați râde doar de vorba mea.
Și aș putea, cu glas mai stins
Să spun că-ntreaga-va făptură
Nuri dulci și farmec-n adins
Să curgă lacrimi făcură
La ce bun? N-ați crede, poate, ce v-am zis.
Apoi, cu-o tulbure simțire
Și cu ardoare
V-aș spune că vă port iubire
Că, inima-mi, jignită, doare
La ce bun? O știți cu propria-vă fire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de inutilitate al mărturisirii iubirii, deoarece destinatarul cunoaște deja aceste sentimente. Vorbitorul se simte descurajat de posibilitatea de a fi ridiculizat sau neînțeles, accentuând astfel o stare de melancolie și resemnare.