În grădina casei mele
Cresc azi două floricele,
Unu-i fir de busuioc
Aducător de noroc
Ce-l poartă fete la joc.
Busuiocul râde-n floare,
lăcrămioar-abia răsare,
Și le pun la rădăcină
Și căldură, și lumină
Să fie mândre-n grădină.
Flori de munte minunate,
Tot de mâna mea udate,
Cu sufletul încălzite,
De ochii mei ocrotite,
Zile și nopți nedormite,
Florile mari să îmi crească,
Grădina să-mi veselească,
Viața cu drag să-și trăiască.
Sensul versurilor
Piesa descrie o grădină îngrijită cu dragoste, unde florile cresc și sunt ocrotite. Reprezintă o metaforă pentru viață și creștere, subliniind importanța îngrijirii și a afecțiunii.