Când îmi vine dor de ducă
Iau furca și plec pe luncă,
Acolo-mi găsesc eu locul,
Iarba-naltă și norocul,
Tinerețea mea de floare,
Din păcate, trecătoare.
Anii mi s-au dus cu viața,
Însă nu mi-au luat speranța,
Toate păsările-mi cântă
De rămâne valea mută,
Parc-au învățat și ele
Toate cântecele mele.
După ani întregi de muncă
Parcă m-aș muta pe luncă,
Să nu mai aud de rele
De lacrimi și de durere,
Acolo de ce m-aș plânge,
Răutatea nu m-ajunge?!
De aceea lunca-mi place
Că e liniște și pace,
Numai cerul și pământul
În luncă mi-ascultă cântul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare din cotidian și găsirea liniștii în natură. Vorbește despre trecerea timpului și despre speranța găsită în simplitatea vieții la țară, unde natura oferă consolare și pace.