Val pal, stâncile arse,
albastrul sat într-un inel de var.
Femeile țărmului au obraz de mărgean
și se vând pe ștras și suliman.
Vreau să rămân aici la Tuzla
lângă valsurile moarte-n casa albă
când pleacă școlarii rahitici
și-n plajă sângeră macul sălbatic,
cheag tușit în amiaza fragedă.
Seara bate semne din far
peste goarnele vagi de apă
când se întorc pescarii cu stele pe mâini
și trec vapoarele și planetele.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sat de pe litoral, Tuzla, într-o atmosferă melancolică și ușor decăzută. Evocă imagini ale vieții simple, dar și ale unei anumite degradări, sugerând o nostalgie pentru un trecut mai bun.