Cântec din larguri, prin golul orelor gemene,
ce stelară noapte prinde să ne legene.
Departe visul mi-l poartă catargele candide.
Sub adieri tremură Tomis din genele-i palide.
Drumurile de vară, lin sosind singure,
somnul şi-l duc la sânul falezelor.
Pregetă-n gemete zbuciumul apelor,
pas cu pas, îndelung, pe dig însoţindu-mă.
Ademenite-n repaosul vag, uraganele,
de pretutindeni, adorm în concertul talazelor.
Teme-te, inimă prinsă-n legenda mirajelor,
înlănţuitul neant pândeşte din plasele algelor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte melancolică la malul mării, unde visurile se împletesc cu zbuciumul apelor. Un sentiment de liniște vagă este amenințat de prezența întunericului ascuns.
