Urme și voci,
Unduie val după val.
Stelele-n scoici
Scânteie pe litoral.
Timpul te-a vrut
Să te naști ca un cristal.
Iartă-l!
Fără de preț, râde pe mal matinal.
(refren)
Irina, Irena, Irina..
Zeița a păcii te știu.
Irena, Irina, Irena..
Legenda cu sufletul viu.
Irina, Irena, Irina..
Cu zâmbet pe buze să treci
Irena, Irina, Irena,
De lună, de soare, de veci..
Cine ți-a pus
Numele ca un sărut?
Pasărea sus,
Vântul, izvorul tăcut?
Omule bun,
Tainele eu ți-am crezut.
Numai pomul meu scump,
Taina e de la-nceput.
(refren) x2
Spune legenda, cică demult, foarte demult, primele fiice de zeu când s-au născut, au ales-o pe cea mai cuminte dintre surori ca pe un drum spre lume, dăruind primele flori.
Și de atunci omul înalță mii, mii de armonii.
Și de atunci se repetă ca un refren sacru cuvânt, pașnic cuvânt, dulce, dulce Irena..
Sensul versurilor
Piesa celebrează un nume sacru, Irina/Irena, asociindu-l cu pacea, natura și legendele divine. Numele este văzut ca un dar, o legătură cu armonia primordială și cu frumusețea lumii.
