Părem minuni
În scundul teatru
Zidit în patru
Dimensiuni.
Visăm intens
Trăim în parte
Dar mai departe
N-avem acces.
Visăm fugar
Să prindem unda
Visul, secunda,
Dar în zadar.
Miraj ceresc
Visele, anii
În ceruri stranii
Se-împleticesc.
Călcăm rebel
Pe-un plan ne plan
Contemporan,
Dar paralel.
Ades mai rece,
Arar mai viu,
Sufletul trece
Din tată-n fiu.
De jos în sus
Urcăm cu greu
Din cimpanzeu
Către Isus.
…………
Poate-s minuni
Mult mai înalte
În celelalte
Dimensiuni.
Ele plutesc,
Precum un astru
Într-un albastru
Dumnezeiesc,
Dar ard prea sus
Și nu-s cuvinte
Să reprezinte
Ce-ar fi de spus.
Gândul uimit
Fără vreo șansă
Cade în transă
Încremenit.
Sufletul mut
Vede cu teamă
Cum se destramă
În Absolut.
Fug de năvod
Să-mi apăr osul
De monstruosul
Cefalopod
Care avar
Din Neființă
Mă amenință
Tentacular.
Să nu te miri,
În alte sfere
Poate-s himere,
Poate vampiri,
Poate amici,
Poate sunt monștri
Sau frați de-ai noștri
Mai mari, mai mici.
……………………
În Spirit pur
E ora, eră
Ca o himeră
Fără contur.
Luând Veșnicia
Ca etalon
Chiar Galaxia
E un foton.
Forțând
Înalte
Ascensiuni.
Pătrund
În alte
Dimensiuni.
Rupând năvodul
Cel mărginit.
Lucrând la Podul
Desăvârșit.
Pentru Exodul
Către zenit.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea existenței unor dimensiuni superioare, inaccesibile simțurilor noastre, dar intuite prin visare și aspirație spirituală. Călătoria sufletului este una de evoluție, de la stadii primitive către o înțelegere superioară a Absolutului.