Carbon feat Raku – Pro

[Carbon: I]Încerc mereu să-mi călăuzesc pașii pe calea dreaptă,Să nu-mi folosesc pumnii, ci cuvintele ca o unealtă,Ca druzii să am decizie înțeleaptă,După faptăȘi răsplată,Va chem în instanța mea de judecată.Dacă m-aș compara cu ceva,Aș fi o fântână cu apă,Toți să bea din ea,Un singur scop – setea să le treacă.Lumea mea nu-i deloc mică, pe … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Una și Totul

Spre-a se-ntâlni-n dezmărginire,Ușor trec toate spre pieire,Acolo-i stins orice dezgust;În loc de dor, doar cruntă vrere,În loc de pofte, legi severe,Și-n renunțări un dulce gust.Tu, suflet cosmic, vino, ia-ne!Cu duhul vremii-n lupte-avaneElanul ni-l simțim chemat.Sublimi maeștri, duhuri buneConduc încet, cu sfiiciune,Spre cel ce toate le-a creat.Ca să transforme tot-făcutulSpre-ai frânge-ncremenirii scutul,Eternul act lucrează treaz.Și ce … Citește mai mult

Sabestari – Gadina Tainei (V I)

RânduiriE bine-ntâi să afli-n ce chip el s-a ivit,acel menit s-ajungă un om desăvârşit.Ne-nsufleţit apare în pântecul de mamă,şi-un duh apoi primeşte spre-a-şi da de toate seamă.Ca-n viaţă să se mişte, Cel Sfânt îi dă putinţăşi-l face-apoi s-ajungă stăpân peste voinţă.Copil fiind, prin simţuri el lumea o cunoaşte,şi ale lumii-ispite pe urmă-ncep a-l paşte.Când rânduite-s … Citește mai mult

Rumi – Fiind Mineral Am Murit și-Am Fost Transformat

Fiind mineral am murit și-am fost transformat.Am murit pentru lumea vegetalăși am atins starea de animal.Am murit pentru lumea animal și am devenit Adam:atunci de ce m-aș teme?Când am devenit mai puțin murind?Data viitoare voi muri pentru starea umană,așa încât să mă pot înălța și să ridic capul spre îngeri.Deși trebuie să scap și de … Citește mai mult

Sorin Cerin – Evoluția Noastră Spirituală

Pași carismatici,de umbre reci,cu miros de mucegai,ce pretind că ar aparține,Amintirilor toride,din zilele fără adăpost,în care ne-am întâlnit viitorul,strivesc fantomele cuvintelor,depresiilor absurdului,iluziilor vieții și morții,care ni se scurg,prin venele injectate,cu deșertăciune,ale destinelor,ce trebuie să le purtăm,pe umerii disperărilor,până la porțile cimitirelor de cuvinte,ce dovedesc,evoluția noastră spirituală,față de non-sensurile existenței.

Ion Scriba – E Universul Construit

E universul construitDupă o magică formulă,Dar în Perfectul MonolitEste bolnavă o celulă.Metamorfoze scot scântei,În evoluție-i amiază,Planeta e-n Mileniul TreiDar încă, încă, nu e trează.La Ora de IstorieAbia suntem în Clasa-a Treia,Dar Clasa-a Patra n-are CheiaDe ne-om uita memoria.Un Geniu Cosmic AnonimA scăpărat în bezna țărniiLumina gingașă a cărnii,Iar noi s-o stingem ne silim.…………..Pe vremi cad … Citește mai mult

Ion Scriba – Celelalte Dimensiuni

Părem minuniÎn scundul teatruZidit în patruDimensiuni.Visăm intensTrăim în parteDar mai departeN-avem acces.Visăm fugarSă prindem undaVisul, secunda,Dar în zadar.Miraj cerescVisele, aniiÎn ceruri straniiSe-împleticesc.Călcăm rebelPe-un plan ne planContemporan,Dar paralel.Ades mai rece,Arar mai viu,Sufletul treceDin tată-n fiu.De jos în susUrcăm cu greuDin cimpanzeuCătre Isus.…………Poate-s minuniMult mai înalteÎn celelalteDimensiuni.Ele plutesc,Precum un astruÎntr-un albastruDumnezeiesc,Dar ard prea susȘi nu-s cuvinteSă reprezinteCe-ar … Citește mai mult