Iar zbârnâie cobză în vuiet ușor,
S-aprinde pe ceruri lin nor după nor,
Și plopii din vale se tânguie-n vânt;
Domol te cuprinde al serii descânt.
Frunzișul e veșted și zboară-n pridvor,
Prin zare se șterge un stol călător.
Vin cântece, duse în leagăn de vânt;
Domol te pătrunde al toamnei descânt.
Se scutură clipele noastre și mor –
Oglinzi sunt de-a pururi aceluiași dor.
Revine trecutul pierdut ieri în vânt;
Domol te vrăjește al vremii descânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal melancolic, unde sunetul cobzei se împletește cu trecerea timpului și amintiri pierdute. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și acceptare a efemerității vieții.