Târg de munte risipit printre livezi,
Cu cerdacuri văruite de unde vezi
Piatra Craiului albastră de departe:
Iată tot Ierusalimul tău din carte.
Și, călare pe-o asină cu mers lin,
Isus vine și apostolii lui vin
Pe drumeagul care duce spre mușcele
Pe sub bolta unui schit cu rândunele.
Țărani albi, sosiți de ziuă pentru hram,
Rup din sălcii înverzite câte-un ram,
Domnul nostru să-l sfințească. – Pe asină,
Pe când el blagoslovește în lumină.
Și stă-n umbră un egumen rău la gând –
O țărancă îi așterne la pământ,
Cu smerenie maramă-nzăpezită,
Sufletul să-i calce fiul, sub copită.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică dintr-un sat românesc, unde sosirea lui Isus, călare pe un asin, este întâmpinată cu pioșenie și smerenie de către țărani. Gestul țărăncii de a așterne marama la pământ simbolizează sacrificiul și devotamentul față de divinitate.