Cade umbra timpului pe lan.
Unde-s arăturile de an?
Grâul crește des cu spic crestat
Unde floarea soarelui ne-a mângâiat.
Stolul de hulubi cu zborul lin,
El să fie cel de an, de la vecin?
Brațul morilor de vânt ori mâna ta
Azi sau ieri semn de adio flutură?
În amurgul adumbrit de liniști mari
Caut pasărea căzută în zadar.
Pe colina iazului ceresc
Fașa mea de an n-o mai găsesc.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a pierderii, evocând imagini din natură și amintiri dintr-un trecut mai fericit. Naratorul caută ceva pierdut, simbolizat prin "fașa mea de an", într-un peisaj transformat de timp.