Ți-e numele străin ca bucuria
Ce-n viață doar o dată o găsești.
Ți-e numele senin ca poezia
Când, izvorând în suflet, biruiești.
În zile neguroase să-mi revie
Fierbintea rază care o aștept?
Și-n limpezi zări, uitând de nostalgie,
Pe visul meu stăpân să mă deștept?
Minunea primăverii o recheamă
Cu viers de ape tânărul tău grai –
Și coaja mea de gheață cu ce teamă
Cu ce fior tânjesc ca să mi-o iai.
Când plin de apă vie-mi dai ulciorul,
Cum vrei omătul să nu-l spargă dorul?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă pentru o persoană idealizată, o necunoscută care aduce bucurie și seninătate. Vorbitorul tânjește după o rază de speranță și o trezire la un vis frumos, simțind o nevoie acută de a depăși o stare de înțepenire emoțională.