Proptit în bâtă stă cu trei picioare
În sarica lățoasă cât un urs –
Aicea, de când țara e sub soare,
În juru-i oi și veacuri i s-au scurs.
Și l-a pălit un gând în noaptea lungă:
E poate și acolo un oier
Ce-și mulge toate stelele în strungă,
De curge Calea Laptelui pe cer.
Sensul versurilor
Piesa descrie un cioban bătrân care, în singurătatea nopții, are o revelație cosmică. El se întreabă dacă există un cioban similar în ceruri, mulgând stelele și creând Calea Lactee. Este o meditație asupra legăturii dintre om, natură și univers.