Motoc, capul lui Motoc vrem…
Norodul e-n vâltoare. De patru zile-n rând
Se zbate, se împinge. Nemulțumit și gol.
Mereu lovește zidul cetății, mai flămând
Decât sunt iarna corbii ce cad pe lesuri, stol.
De patru nopți Voievodul veghează-n jeț, pe gând –
Și neagra lui făptură așteaptă-al morții sol.
În juru-i tot Divanul, Boierii tremurând
Stau gârbovi, muți de groază în blănuri de șobol.
Și Vodă, ziua-a cincea, în Cula iese. – Vrem
Un cap: Motoc, din teasta-i crunt sângele să-l bem.
Norodul urlă. Domnul nu spune un cuvânt.
De trei Vladici, cu silă, Motoc e spovedit.
Îl dau mulțimii pradă: e sânge și pământ –
Să dormi, tu, Lăpușnene, la noapte liniștit!
Sensul versurilor
Piesa descrie o revoltă populară violentă, în care mulțimea cere capul lui Motoc. Voievodul cedează presiunii, iar Motoc este dat pradă mulțimii, sugerând o atmosferă de teroare și instabilitate politică.