Sunt satul strâns în punct pe o hârtie:
Păing în drumuri negre, ca-ntr-o plasă.
Privindu-mă școlarul o să știe
Ce nume port, în ce județ și plasă.
Atâta tot; căci oameni, vetre, locuri
Și câmp și crâng și brazdă și livadă
Și cerul minunat cu mii de jocuri
De raze și de umbre-n-o să vadă.
Sensul versurilor
Piesa explorează limitările unei reprezentări cartografice a unui sat, subliniind că harta nu poate surprinde esența vieții și a naturii. Se concentrează pe discrepanța dintre reprezentarea simplificată și realitatea complexă.