Cu ape verzi-albastre, fără teamă,
Foșnind prin ierburi, izvorând pe prund,
Ies șerpii – când din fluierul rotund
Întărâtarea lor umbrit o cheamă.
Urmând în modulare strania gamă,
Înmlădieri viclene îi răspund –
Și el, pierdut în iaduri fără fund,
Se-mbracă-n piei de vis ca-ntr-o năframă.
Stau, spice-n snop, înlănţuiţi de cântec,
Şerpii săgetând venin şuierător –
Şi iar învinşi alunecă pe pântec.
Pe când stăpân pe limba lor grozavă,
Cu meşteşug înalt, un vrăjitor
Alege viers de miere din otravă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un vrăjitor care, prin muzica sa, are puterea de a controla șerpii, transformând veninul în miere. Este o metaforă despre puterea artei și a controlului asupra forțelor naturii.