Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!
Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,
Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,
Prin valuri legănate să le vedem cum vin.
Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemarea
Tritonilor ce suflă în scoici marine. –
Marea mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți.
Dar tu, ce-n al tău suflet trecutul tot îl porți,
O, călător de-o clipă pe apă călătoare,
Ridică-ți fruntea tristă! Pe coarda sunătoare
A lirei, ce așteaptă vibrând, lovește rar.
Atunci sub nimbul lunii și farmecul stelar,
Purtând în păru-i alge și albe flori marine,
Sirenă va renaște din valuri pentru tine.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie după vremuri apuse, când sirenele și zeii mării erau prezențe vii. Totuși, există speranța renașterii frumuseții și a magiei prin artă și amintire.