Buratec pe foaia de nufăr
Plutește pe ceruri de iaz,
Întâiele stele când suflă,
Pe pajiști de ape și-atlaz.
Drac verde al verii, buratec,
Privește cu ochii holbați
Cum suie în dom de jaratec
Lung luna prin plopi tremurați.
Când clopot din funduri de baltă
Răsună în schitul pierdut,
Buratec, lin scara te saltă
Pe ceru-n paftale bătut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o creatură fantastică, "buratec", într-un peisaj nocturn mistic, sub lumina lunii. Versurile evocă o atmosferă onirică și contemplativă, legând elemente naturale cu simbolism spiritual.