Degeaba strigi
Domnule cu șapte covrigi.
Hulubăria e încuiată
pentru orice rimă, pentru orice fată.
Bate la cer
cu toiag de fier,
bate la pădure
cu armură de mure.
Poate acolo
o mai trăi Apolo.
La noi e tristețe.
Au murit bietele precupețe.
Caișii au îngenuncheat
peste marele hat
și alungat cu resteul
a fugit curcubeul.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de pierdere și declin, unde elemente ale naturii și ale vieții cotidiene sunt afectate. Există o nostalgie pentru un trecut mai vibrant și o tristețe profundă legată de dispariția frumuseții și a bucuriei.