Eu navighez pe marile genuni,
Pe anii răi, pe temple de dureri.
În cârca mea duc haite de nebuni,
Bătrâne răni şi secolii de ieri.
Cu linişti aspre nopţile întind,
Strigoii-mi sar atuncea din hambar,
Arhangheli albi în stele se aprind
Şi dorul mă încearcă fără har.
De veşnicii mă sbat şi mă întorc
Să prind de cer şi aprig să-l sugrum.
Aceleaşi ape vrăjile îmi torc
Şi stau golaş în veacuri şi în drum.
Bolnav mi-e iadul plin de mucegai,
Săracă fierăria de cătuşi,
Mă sfâşie mânia ca un scai
Şi blestem pe Isus de după uşi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința și revolta personajului Lucifer, care se simte izolat și blestemat. El navighează prin durere și își exprimă frustrarea față de divinitate și propria condiție.